Iubire amară
Psihologic

Iubire amară – Elena Ferrante

5 august 2019 / 53 Comentarii

Iubire amară este prima mea întâlnire cu  scriitura Elenei Ferrante, una intensă, captivantă şi precum însuşi titlul o spune, amară. Am fost cucerită şi acaparată de stilul de a scriere al autoarei, direct până la brutalitate, cu o încărcătură emoţională puternică care m-a transpus direct în poveste şi pe străzile din Napoli, unde, Delia se reîntoarce pe urmele mamei sale, odată cu moartea acesteia. Este găsită înecată chiar  în ziua de naştere a Deliei. Reîntoarsă în oraşul copilăriei şi într-un trecut amar, Delia porneşte în căutarea răspunsurilor privind moartea mamei sale şi a propriei identităţi. 

 „Mama mea, care de ani de zile exista doar ca o obligație sâcâitoare, uneori ca o obsesie, murise. Dar, în timp ce-mi frecam fața viguros, în special în jurul ochilor, mi-am dat seama cu duioșie neașteptată că, în schimb, o aveam pe Amalia sub piele, ca un lichid cald care-mi fusese injectat cine știe când.”

Iubire amară este  carte este o analiză psihologică a unei relaţii disfuncţionale mamă-fiică, a unei copilării marcate de violenţa domestică, de figuri masculine opresive, misogine. Tatăl său, un bărbat excesiv de gelos, frustrat, care, prin gelozia sa îi inoculează Deliei faptul că mama sa ar fi o femeie frivolă care, odată scăpată de sub atenţia strictă, ar cocheta fără ruşine în stânga şi dreapta. Analiza unei copilării lipsite de afecţiune, marcată de o mamă la inima căreia nu a putut ajunge niciodată. Detaşarea emoţională a acesteia străbate dureros printre coperţile cărţii.  

Toate acestea îi revin în minte într-un iureş bulversant,  în timp ce încearcă să reconstituie ultimele zile din viaţa mamei sale. Consideră felul în care a murit, misterios. Un amestec de uşurare şi regret este ceea ce simte referitor la moartea ei. O apucă frenetic pe urmele unui vechi prieten de familie despre care a crezut tot timpul că a fost responsabil de atmosfera violentă din familie şi de la care speră să primească răspunsurile căutate. Cu cât încearcă să se detaşeze tot mai mult de Amelia, cu atât mai mult o regăseşte în sine.

Contradicţia sentimentelor faţă de mama sa este covârşitoare. De la încrâncenare la duioşie, de la senzaţia de eliberare de toate angoasele şi necunoscutele odată cu moartea Ameliei, la o tristeţe exprimată prin disperarea de a afla circumstanţele în care a murit mama sa. 

O călătorie dureroasă în încercarea de a-şi cunoaşte propria mamă, de a se cunoaşte pe sine însăşi. Delia face această incursiune la o vârstă la care s-a oprit din a mai fugi de trecut, de  familia sa şi la care îşi dă seama că de  tot ce a încercat să scape, este adânc înrădăcinat în ea. Printre necunoscute, ambiguitate şi sentimente contradictorii se regăseşte pe ea însăşi, îşi înfruntă vechile spaime şi îşi recunoaşte sie înseşi că îşi iubeşte mama. 

Iubire amară – o poveste intensă, bulversantă.

Iubire amară

Modul în care este scrisă iubire amară este atât de intens, încât, la fel ca şi protagonista, ajungi să te întrebi unde şi cine eşti. O introspecţie la sânge, fără perdea şi circumstanţe atenuante. Care te face să te întrebi, din nou – la ce nivel te afli în relaţia cu trecutul, cu rădăcinile şi care îţi sunt adevăratele sentimente faţă de propria familie. Am avea curajul să tăiem în carne vie asemeni Deliei pentru a afla asta? 

Titlul şi privirea femeii de pe copertă sunt într-un acord perfect cu  povestea. Amară, ambiguă, misterioasă. Nu am știut la ce să mă aştept de la final ,cu tot amalgamul de trăiri şi de contradicţii. Poate la o asumare și acceptare a trecutului? Poate la o nouă încrâncenare și negare? O poveste impresionantă, de neratat, pe care o recomand cu încredere.

S-ar putea să-ți placă și

Fericirea îmi scapă printre degete

Fericirea îmi scapă printre degete – Agnes Martin Lugand

28 martie 2021
dublă identitate

Dublă identitate -S.K.Tremayne

4 octombrie 2019
Minciuni pe canapea

Minciuni pe canapea – Irvin Yalom

16 februarie 2020

53 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: