Fetiţa din scrisoare -Emily Gunnis

Fetiţa din scrisoare
Fetiţa din scrisoare

Fetiţa din scrisoare, o poveste tulburătoare despre cutumele societăşii, despre gura lumii care poate distruge vieţi.

Fără vreo speranţă de libertate, sau de a o mai găsi vreodată pe Rose, nu mai am puterea de a merge mai departe. Dar tu, Elvira, ai şanse…..Nu-ţi fie teamă să fugi şi trăieşte-ţi viaţa cu speranţă. Caută binele în fiecare om, Elvira, şi fii bună.”

În anul 1956, an în care eticheta socială era autoritatea supremă, să rămâi însărcinată în afara căsătoriei era un lucru de neacceptat, o pată pe obrazul familiei, un păcat de neiertat. Iar fetele care păţeau asta, erau considerate o ruşine şi erau trimise la  căminul de mame St. Margaret să-şi ispăşească păcatul şi să nască discret. De asemenea, copiii le erau smulși din brațe și daţi spre adopţie. St. Margaret, sub masca milostivirii,  a credinţei şi a sprijinului, este un loc groaznic în care numai Dumnezeu nu se află. Măicuţele care se ocupau de mame şi de copii erau nişte făpturi odioase. Locul ăsta mă va bântui mult timp.

Fetiţa din scrisoare – o poveste sfâşietoare.

Firul narativ se desfăşoară pe două planuri temporale – trecut şi prezent. Deşi par poveşti diferite, ele se împletesc ușor, scoțând la iveală o poveste cruntă. Ivy ajunge la St. Margaret după ce rămâne însărcinată, iar iubitul său pare că a dispărut de pe fața pământului. Odată ajunsă acolo, orice speranță i se spulberă. Locul în care ar fi trebuit să găsească sprijin era, de fapt un loc al muncii până la epuizare, al înfometării și al pedepsei “divine” pentru păcatul comis – cel de a fi mamă. M-a îngrozit modul în care măicuțele, stareța și preotul de acolo abordau credința, divinitatea. Dar cea mai mare atrocitate la care erau supuse, era aceea de a le fi luați copiii și dați famiilor care nu puteau concepe. După scrisori sfâșietoare în care Ivy cere ajutorul iubitului său, fără niciun rezultat, aceasta se agață de fetița căreia îi va da naștere. Odată ce îi este luată, aceasta pierde lupta cu ea însăși și, după luni întregi de zbucium și suferință, decide să se elibereze de iad. Dar nu înainte de a o ajuta pe Elvira, o fetiță reîntoarsă în casa ororilor pentru că familia care o luase s-a descotorosit de ea, să fugă și să își găsească sora. Odată eliberată, Elvira, la rândul său va elibera sufletele distruse din casa ororilor.

Fetiţa din scrisoare, trecut și prezent – mai devreme sau mai târziu, totul iese la suprafață.

În 2017, Samantha care este jurnalistă, găsește printre lucrurile bunicului său scrisorile lui Ivy. Împinsă de curiozitate începe să facă cercetări, aducând la suprafață lucruri de-a dreptul cutremurătoare. Povestea este asemenea unei caracatițe – cu multe tentacule, întinse de-a lungul a 60 de ani. Sam reușește să pună totul cap la cap. Personajele sunt puse față în față cu faptele lor, au șansa de a-și găsi scuze, de a se căi – din păcate, prea târziu. Prea târziu pentru viețile distruse. Cruzimea lor este greu de imaginat. Deși pare o poveste simplă, complexitatea sa începe să ni se arate odată cu descoperirile Samanthei. Și nu este doar o poveste, sunt poveștile fiecărui personaj. Una mai cutermurătoare ca alta.

Fetiţa din poveste este o carte despre răul din oameni. Despre cum se poate strecura și pune stăpânire, dar și despre cum este răsplătit, mai devreme sau mai târziu. Deși voiam să descâlcesc, împreună cu Samantha toate firele, nu a fost o carte ușor de citit. Dar, în același timp, o carte scrisă impecabil. Fiecare personaj și sentiment iese dintre pagini. Modul trecerii de la trecut la prezent și invers, modul de a scoate personajele la iveală, unul câte unul, fix la momentul potrivit, suspansul bine gândit, o fac o carte pe care nu o poți lăsa din mână. Și pe care nu o poți uita. Recomand cu drag Fetiţa din scrisoare, pentru o lectură unică, impresionantă!

You may also like...

11 Responses

  1. Chiar eram curioasă cum e cartea asta. Se pare că e dură, dar și foarte interesantă.

  2. Adriana Ivan spune:

    Ce faină pare. O trec pe lista scurta.

  3. Oana - Crâmpeie de suflet spune:

    Felicitări pentru recenzia minunată! Transmiți extrem de multă emoție prin intermediul ei. ❤ Mă bucur din suflet că am romanul acasă. L-am început pe tren, venind de la Timișoara, dar acasă, prinsă de toate treburile, am abandonat-o. Mulțumesc pentru impulsul de a o relua!❤❤

  4. Dana spune:

    Multumesc, Oana! ❤
    Este o carte plină de emoții. Iti doresc lectură frumoasă și aștept impresiile tale!?

  5. portiadecitit spune:

    M-ai facut super curioasa cu recenzia ta. <3

  6. Tare tentanta recenzie! Trebuie neaparat sa citesc si eu romanul asta! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: