anul de gratie
Fictiune

Anul de graţie – Kim Ligget

12 decembrie 2019 / 16 Comentarii

Anul de graţie este o poveste răscolitoare, care ne face să ne analizăm, să ne uităm în noi, să ne conştientizăm părţile bune şi cele rele, să reuşim să rămânem noi, indiferent de circumstanţe.

Cred că asta m-a speriat mereu cel mai mult la anul de graţie, gândul că aveam să mă pierd cumva pe mine însămi, că aveam să mă întorc o persoană cu totul diferită.

Anul de graţie este  carte care m-a surprins la modul cel mai pozitiv! O lectură inedită, captivantă. Anul de graţie este fără doar şi poate una dintre cele mai bune cărţi citite anul acesta. O poveste scrisă inteligent în care realul este îmbinat cu magicul, o lecţie despre supravieţuire, despre capacitatea de a nu-ţi pierde identitatea, minţile. Puţin probabil pe timpul anului de graţie, an din care nu toate fetele scăpau cu minţile întregi, nevătămate sau chiar în viaţă. Povestea este un amestec de genuri, tocmai pentru a crea o lume care să ne bage în ceaţă, exact ca pe fetele  ajunse în locul în care trebuiau să supravieţuiască pentru un an, pentru a se elibera de magie. În locul din care trebuiau să revină purificate, pregătite pentru viaţa de soţie, ceva le făcea să îşi piardă efectiv minţile. Fie cădeau pradă propriei magii, fie braconierilor – fiinţe magice sau nu,  puţine dintre ele reuşeau să îşi păstreze luciditatea. Mai puţin Tierney.   Ea nu crede în magie, în anul de graţie. Dar nu are libertatea de a se răzvrăti. În ţinutul Garner, nimeni nu vorbeşte despre anul de graţie, mai ales cu răzvrătire. Era considerată erezie şi pedepsită cu moartea.

În anul de graţie tot ce este mai rău în fete, iese la suprafaţă. Brusc îşi descoperă magia, anumite puteri închipuite. Tot timpul bântuite de braconieri, totul devine o luptă pentru supravieţuire. Însă cei mai de temuţi duşmani sunt chiar ele însele. Nici magia nu este mai puternică ca demonii interiori.

Anul de graţie – un basm sau realitate?

Tierney este personajul central al cărţii. Crescută ca un băiat de către tatăl său, tocmai ca să facă faţă anului de graţie-lucru pe care îl va înţelege după ce trebuie să lupte pentru supravieţuire, este singura care nu crede în magia de care trebuie să scape. Sau în anul de graţie. Sau în a fi soţie. Pe parcursul anului de graţie, în pădurea înţesată de stihii şi de moarte, descoperă libertatea, iubirea, viaţa. Încearcă să spulbere un mit, să dovedească că magia este doar un lucru în spatele căruia femeile se ascund .

Mă întrebam uneori cum pot femeile din ţinut să ignore unele întrebări care au loc chiar în faţa lor, dar unele adevăruri sunt atât de îngrozitoare, că nu le poţi recunoaşte nici măcar faţă de tine însăţi.

O carte în care realul și irealul se împletesc, dând viață unei povești plină de tristețe, de dramă. O luptă pe viață și pe moarte cu propria minte, cu o rânduială crudă și de neînțeles. O luptă pentru un strop de bucurie, libertate, iubire care, în anul de grație, putea fi obținută doar prin moarte. O lectură răvășitoare și impresionantă, de neratat.

S-ar putea să-ți placă și

Casa de la Riverton

Casa de la Riverton – Kate Morton

15 februarie 2019
Vânătorii de zmeie

Vânătorii de zmeie – Khaled Hosseini

6 mai 2021
Albastru pur

Albastru pur – Tracy Chevalier

26 iunie 2020

16 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: