Fiica pierdută
Ficțiune istorică

Fiica pierdută – Gill Paul

3 aprilie 2020 / 56 Comentarii

Nu conta. Ea și Piotr erau norocoși. Erau supraviețuitori. Se cunoscuseră cu șaizeci și unu de ani în urmă, petrecuseră nouăsprezece ani împreună, șaisprezece despărțiți, iar acum trecuseră douăzeci și șase de ani din ziua în care se întorsese la ea în grădina palatului de la Petrehof. Încă zâmbea când își amintea momentul: șocul, neîncrederea, apoi înțelegerea faptului că Dumnezeu a făcut o minune pentru ea.

Printre cele mai bune cărți citite, Fiica pierdută mi-a descoperit o poveste extraordinară, emoționantă, tulburătoare. O poveste în care am cunoscut personaje puternice, pline de dorința de a răzbi, de a lupta pentru cei iubiți, pentru viață. O luptă deloc ușoară în timpuri foarte grele, o luptă cu suferința, pierderea, foamea, frigul. O poveste de o sensibilitate aparte, din care răzbat sute de sentimente.

Un roman îndrăzneț și plin de forță, încărcat de emoție, tensiune și cu personaje pline de viață plasate într-un cadru bogat în detalii istorice.

Romanul urmăreşte, la distanţă de 40 de ani, viața marei ducese Maria, una dintre fiicele țarului Nicolae al II lea și pe cea al lui Val Doyle. Autoarea pleacă de la destinul tragic al Romanovilor- execuția Țarului Nicolae și a familiei sale în noaptea de 16 spre 17 iulie 1918.  În povestea sa, Gill Paul oferă şansa la viaţă a două dintre fiicele ţarului – Tatiana şi Maria. Tatiana fuge din locul în care ea şi familia sa sunt ţinuţi în arest la domiciliu, urmând să se întoarcă să îşi salveze familia, ajutată de iubitul său. Aceasta nu se mai întoarce,  iar de-a lungul vremii nu se mai știe nimic concret despre ea. În noaptea în care familia sa a fost executată Maria este salvată de către Piotr, una dintre gărzile care îi păzeau.  Mai mult moartă decât vie, Maria este îngrijită de către Piotr, revenindu-şi. De aici, încep o poveste de dragoste frumoasă și plină de sensibilitate şi una  de viaţă impresionantă. Ambele personaje sunt de ușor de îndrăgit – curajoase, loiale,dedicate unul altuia, răzbind prin viața tragică de care au parte  prin dragostea necondiționată care îi leagă. Au împreună șase copii, dintre care unul nu a supraviețuit. Piotr muncește din greu, dar cu drag pentru familia sa, asigurându-le un trai decent, în vremurile grele la  care a fost supus poprul rus între 1921 și 1944- foamete, abuzuri, execuții, dictatură, perioadă în care mulți și-au pierdut viața sau pe cei dragi.  Veți descoperi prin povestea Mariei și a lui Piotr, un destin sub semnul zbuciumului, greutăților, pierderilor, regăsirilor,un destin crunt aș putea spune, căruia i-au făcut față, mânați de iubirea pentru familia lor și de iubirea dintre ei, iubire care transcede timpul și viața, dar și de o putere, aș putea spune, supraomenească.

Uneori Maria îl privea pe Piotr în timp ce dormea, cu tenul alb și cu răsuflarea chinuită, și se întreba care dintre ei avea să moară primul. Nu era sigură că ar fi supraviețuit veștii morții lui a doua oară.

Pe firul secund al cărții, ajungem în anul 1973, la Sydney, unde o cunoaștem pe Val Doyle,o femeie de 30 de ani, cu o fetiță de cinci ani, căsătorită cu un om abuziv. Se căsătorise de tânără pentru a scăpa de tatăl său, un om rece și violent. Val nu știa foarte multe despre el, mai ales că acesta își schimbase numele odată cu emigrarea pentru a-și ascunde obârșia rusă și un trecut întunecat. Odată cu moartea acestuia, Val află adevărul despre mama sa, reușind chiar să o revadă și descoperă printre lucrurile acestuia o cutie de bijuterii  şi un aparat de fotografiat vechi care conține poze care o fac pe Val să își pună multe întrebări. Își găsește curajul să iasă din relația abuzivă și, împreună cu fiica sa încep o viață nouă și un periplu de aventuri în încercarea de a descoperi cine a fost cu adevărat tatăl său și, de ce nu, ea însăși.

Își întinse brațele goale, simțind cum soarele îi încinge pielea […] Va trebui să se obișnuiască cu această libertate încet, ca un deținut eliberat după ce a ispășit o pedeapsă deosebit de lungă.

Ce va afla, ce legătură au cele două femei? Trebuie să descoperiți.

Printre paginile acestei cărți care mi-a plăcut foarte mult, veți descoperi, într-un cadru istoric foarte bine reprodus, o poveste plină de emoție. Istorie, politică, iubire perfectă, tragedie, dejnădejde, dar și bucurie, speranță. Personajele sunt atât de bine prezentate, de parcă stau alături de noi citindu-și povestea. Nu se poate să nu le îndrăgiți și să le admiraţi.  Fiica pierdută mi-a plăcut foarte mult și o recomand cu mare drag!

56 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: