Refugiul de la Stillhouse Lake
Thriller

Refugiul de la Stillhouse Lake – Rachel Caine

“Gina nu întrebase niciodată ce e cu garajul. Gândul o ţinuse trează ani la rând, după ce se întâmplase, pulsându-i în spatele pleoapelor. Ar fi trebuit să întreb. Ar fi trebuit să ştiu. Dar nu întrebase niciodată, nu ştiuse niciodată, şi în final ăsta fusese lucrul care o distrusese.”

Citind Refugiul de la Stillhouse Lake, nu am putut  să nu mă întreb cum e posibil să locuieşti cu un om bolnav psihic în casă, un criminal sadic, care comite crime îngrozitoare chiar în garajul de lângă, fără să ai cea mai vagă bănuială. Sau măcar o suspiciune despre omul cu care trăieşti în casă, tatăl copiilor tăi. Însă, sociopaţii, se pare, au o capacitate extraordinară de a părea normali, de a mima sentimente, de a manipula. Aşadar, Gina Royal a trăit cu impresia că are familia perfectă, iar ideea că soţul său are nevoie de un spaţiu personal, nu i s-a părut deloc suspect. Asta până când, un accident stupid – o maşină a intrat în garajul lor, a scos la iveală un adevăr înfricoşător, care schimbă dramatic viaţa Ginei şi a copiilor. Deşi scapă de acuzaţiile de complicitate, fiind, într-adevăr greu de crezut că nu a avut nicio contribuţie la crimele odioase comise de către soţul său, nu poate scăpa de armata de troli pornită împotriva ei cu o ură nemaipomenită, dar nici de mustrările de conştiinţă  – simţindu-se cumva părtaşă la tot masacrul, vina fiind de-a dreptul copleşitoare. Însă ea nu se poate lăsa pradă deznădejdii şi sentimentelor care rod în ea – trebuie să îşi protejeze copiii şi să le ofere măcar aparenţa unei vieţi normale. Din cauza Armatei psihopaților care îi hărţuieşte obsesiv, Gina şi cei doi copii îşi schimbă de mai multe ori identitatea şi locuinţa.

“Ura nu cunoaşte limite. Pluteşte liberă şi toxică, îmbrăcând uneori forma ipocrită a moralităţii maselor, a unei indignări ce pare sinceră.”

Astfel, Gina devine Gwen Proctor şi cei trei ajung  într-un nou loc, Stillhouse Lake, loc unde pare că încep să prindă rădăcini. Copiii se acomodează foarte bine, şi, deşi sunt mereu pregătiţi să fugă, în cazul în care va fi nevoie, Gwen speră din tot sufletul să poată rămâne acolo, cu toţii acomodându-se foarte bine și chiar îndrăgind locul. De asemenea, au nevoie de linişte şi de stabilitate, după toate întâmplările traumatizante prin care au trecut. Este Stillhouse Lake locul în care îşi vor găsi, în sfârşit casa şi liniştea?

“Dar tristul adevăr este că am mai fugit şi înainte. Am tot fugit. I-am obligat pe copii să ducă o existenţă traumatizantă, bolnavă, le-am tăiat legăturile cu prietenii şi cu restul familiei. Am făcut-o ca să-i ştiu în siguranţă, dar cu  ce preţ? Pentru că, dacă mă uit la ei acum, la un an după ce ne-am găsit acest refugiu…chiar radiază şi sunt fericiţi.”

Totul pare a  fi intrat pe un făgaş al liniştii şi normalităţii, când, în lacul din împrejurimi sunt găsite două fete, ucise în acelaşi mod cu victimile soţului lui Gwen. Doar că el este închis, urmând a fi executat. Cine, dintre toate persoanele care îi înconjoară este ucigaşul la indigo şi cât de mare este pericolul în care se află, din nou, cei trei. Vă las să aflaţi. La fel cum va trebui să aflu şi eu continuarea poveştii, pentru că aceasta este prima carte din serie. Per total, acţiunea este una alertă, interesantă,  încărcată de tensiune. Refugiul de la Stillhouse Lake ne face să ne punem întrebări în privinţa tuturor, suspiciunea planând pe tot parcursul cărţii.

“M-am obişnuit să nu mai am încredere în nimeni. Niciodată.”

19 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: