Un bărbat pe nume Ove
Fictiune

Un bărbat pe nume Ove – Frederik Backman

29 iulie 2020 / 39 Comentarii

 

Un bărbat pe nume Ove nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind una dintre acele cărţi îndrăgite de toţi cei care au citit-o. Una dintre poveştile care îşi pun amprenta asupra fiecărui cititor. Atât prin povestea în sine, cât şi prin umorul şi duioşia cu care este scrisă.

“Unul dintre cele mai dureroase momente din viața fiecărui om este cel în care își dă seama că are mai mult timp în urma sa decât înaintea sa. Iar când nu mai ai prea mult timp, trebuie să găsești lucruri pentru care să merite să trăiești. Amintirile, poate. După-amiezi însorite, ținând de mână pe cineva. Mireasma bobocilor proaspăt înfloriți. Duminicile într-o cafenea. Nepoții, poate. Omul găsește o cale să trăiască pentru viitorul altcuiva.”

Un bărbat pe nume Ove o poveste cu şi despre OAMENI

Îl cunoaştem pe Ove, un bărbat de 59 de ani, proaspăt pensionar, plin de fixuri, tabieturi, asocial şi… FOARTE morocănos. Are o rutină strictă – inspecţia zilnică a cartierului, suduiala celor care încalcă regulile create de el si care nu coincid cu sistemul lui de valori bine pus la punct şi, mai nou, e foarte decis să se sinucidă. Situaţia este cât se poate de sumbră, însă umorul cu care sunt relatate încercările sale de a-şi pune capăt zilelor, atenuează din tragismul situaţiei.

Ori e sfoara şubredă, ori este întrerupt de noua lui vecină care apare exact la fix să îi zădărnicescă planul. Un lucru e clar – pensionar şi văduv, Ove nu mai are pentru ce să trăiască. Sonja, soţia lui, fusese toată culoarea din viaţa sa, femeia care reuşise să îl vadă şi să îl accepte sub carapacea sa. O femeie minunată, cu care viaţa fusese tare nedreaptă.

“Tu dansezi pe dinăuntru, Ove, când nu te vede nimeni. Şi pentru asta o să te iubesc toată viaţa. Fie că-ţi convine au ba.”

Descoperim treptat viaţa unui bărbat pe nume Ove, atât din trecut, cât şi din prezent, ajungând să îl cunoaştem, să înţelegem motivele pentru care este atât de închis în el şi ofensiv, şi chiar să îl îndrăgim, în ciuda modului său de a face tot posibilul să nu o facem. Un om corect,  loial, care nu se abate de la reguli şi de la rutină. Care şi-a construit viaţa în jurul muncii, a maşinii Saab şi a soţiei lui – cărora le-a fost dedicat toată viaţa. Un exemplu de disciplină, stabilitate şi loialitate. Un om minunat, cu o inimă de aur, ascunsă cu grijă de cei din jur.

“Uneori e greu de explicat de ce oamenii fac lucrurile pe care le fac. Ove a ştiut tot timpul ce are de făcut, pe cine trebuie să ajute înainte să poată muri în pace. Dar, la rigoare, toţi oamenii sunt optimişti în ceea ce priveşte timpul. Cu toţii credem că avem suficient timp să facem anumite lucruri. Că avem timp să spunem tot ce avem de spus.”

Odată cu apariţia lui Parvaneh, noua sa vecină, viaţa lui Ove începe să se schimbe, oricâtă rezistenţă ar opune acesta. O admiră pe femeia hotărâtă, care i se insinuează în viaţă şi în suflet, împreună cu cele două fetiţe, bebeluşul nenăscut şi cu soţul tolomac – titulatura pe care i-o acordă Ove din cauza stângăciei de care dă dovadă. Oare Parvaneh şi tolomacul, atât de diferiţi unul de celălalt, îi amintesc de el şi de Sonja?

Sau vede în Parvaneh copilul pe care soarta i l-a răpit? Încet, încet, devine parte din familia lor, fetiţele îndrăgindu-l ca pe un bunic, el împărtaşindu-le sentimentele. Se ştie că copiii văd dincolo de orice scut, şi  de orice aparenţe. Iar pisica jigărită care s-a aciuat pe lângă casa lui, devine şi ea parte din noua viaţă a lui Ove. O viaţă care capătă iar culoare şi sens.

“Vine un moment în viața omului, când fiecare hotărăște ce fel de om vrea să fie. Și, dacă nu știi ce s-a petrecut în acel moment, nu poți cunoaște omul cu adevărat.” 

Un bărbat pe nume Ove este o lecţie despre prietenie, un îndemn spre a încerca să privim dincolo de aparenţe. Să cunoaştem oamenii din viaţa noastră, înainte de a-i eticheta. Să îi acceptăm şi să îi înţelegem. Fiecare are o poveste, un motiv pentru un anumit comportament sau mod de viaţă. Si, fiecare dinte noi purtăm, de-a lungul vieţii măşti menite să ne protejeze de propriile frici şi să care să ne ascundă durerile. O poveste minunată, scrisă  cu emoţie şi duioşie, bine construită, pe care o recomand cu drag!

 

S-ar putea să-ți placă și

Ficţiune

Top cărţi ficţiune

14 aprilie 2021
Copilul care a găsit soarele noaptea

Copilul care a găsit soarele noaptea – Luca di Fulvio

18 mai 2020
Acolo unde cântă racii

Acolo unde cântă racii -Delia Owens

21 iulie 2020

39 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: