Literatură

Laur – Evgheni Vodolazkin

Personajul central al romanului Laur este un vraci din Evul Mediu. Deși are darul vindecării, nu-și poate salva iubita și ia hotărârea să își parcurgă drumul în lume în căutarea izbăvirii, astfel încât ea să trăiască prin el. Viața lui devine viața unui sfânt. Se îngrijește de ciumați și de răniți, de sărmani și de neputincioși, și, cu cât se sacrifică mai mult pe sine, cu atât îi sporește harul. Dar este oare posibil ca prin iubire și jertfă să mântuiești sufletul cuiva, chiar dacă n-ai reușit să-i salvezi învelișul pământesc?

Laur – o poveste de mare încărcătură spirituală, o bijuterie a literaturii.

Considerat o capodoperă a literaturii ruse contemporane, Laur este un roman, în primul rând, de dragoste. Dragostea care duce la mântuire, la dumnezeire. Dragostea în cea mai frumoasă formă a sa, în afara timpului, pentru că “există veşnicie, nu timp“.

Pentru Arseni a început o viaţă nouă, plină de dragoste şi de teamă. Dragoste pentru Ustina şi teamă să nu dispară la fel de neaşteptat cum apăruse. Nu ştia de ce anume se temea […] Ustina era totuna cu iubirea lui pentru ea. Ustina era iubire, iar iubirea era Ustina. El o purta ca pe o lumânare printr-o pădure întunecoasă.

Roman mistic, filozofic, istoric, care ne poartă prin Rusia Evului mediu, o poveste despre credinţă, departe de a fi dogmatică: “e un text care pune întrebări şi pentru credincioşi, şi pentru atei în egală măsură. Nu propovăduieşte religiozitatea, ci presupune un interlocutor[…] “, o poveste de viaţă, despre durere, despre lume, scrisă magistral.

Povestea este împărţită în patru etape ale călătoriei spre desăvârşirea spirituală a protagonistului : Cartea cunoaşterii, Cartea renunţării, Cartea drumului şi Cartea Liniştii. Toate aceste etape lucrează la formarea lui Laur, transformându-l subsanţial. Cu fiecare prag al desăvârşirii trecut, protagonistul are şi un alt nume, astfel încât, pe parcursul poveştii îl vom descoperi ca: Arseni, Ambrozie, Ustin, Laur. Înzestrat cu darul vindecării, mai întâi prin intermediul plantelor, ale căror puteri le învaţă de la bunicul său, Hristofor, vraciul satului, cel care l-a crescut şi care i-a fost călăuzitor pe calea vindecării, rugăciunii, credinţei. Ulterior, vindecările se înfăptuiesc prin puterea desăvârşirii spirituale pe care Arseni o primeşte, mânat de scopul căruia şi-a dedicat viata, cel de a o mântui pe Ustina şi pe copilul lor.

Laur

Călătoria lui Laur începe şi se termină în acelaşi punct, aşa cum vom constata citind cartea. Drumul său e cel spre îndumnezeire, spre mântuire, cel al vindecării trupului şi al sufletului – al său şi al celor care vin la el pentru a-i vindeca. Laur este creionat asemenea unui personaj mitologic în sfera religiei. Acesta transcede prin timp, aflat sub protecţie divină, fiind, în fiecare etapă a vieţii sale, altcineva.

Nu mai simt unitatea vieţii mele, spuse Laur. Am fost Arseni, Ustin, Ambrozie, iar acum, iată, am devenit Laur. Viaţa mea a fost trăită de patru oameni care nu seamănă unul cu altul, care au trupuri diferite şi nume diferite.

Deşi nu este numaidecât un personaj extraordinar privit din perspectiva celor trăitori întru credinţa ortodoxă, reuşeşte totuşi să trezească o profundă admiraţie şi emoţie. Deşi trăieşte aceleaşi sentimente ca oricare om de rând, puterea sa de vindecare, care nu este pământească, ci dată de har, precum şi modul său de a trăi, rupându-se tot mai mult de lume şi apropiindu-se de sfinţenie, îl scot din sfera oamenilor de rând. Drumul său prin viaţă – cel care îl duce spre sfinţenie, fac din acest personaj unul pe care nu îl putem privi decât cu admiraţie şi pe care nu putem să îl considerăm altfel decât extraordinar. O poveste care trebuie citită cu toată inima, atenţia, care îşi impune propriul ritm spre a o putea trăi la adevărata sa intensitate şi valoare care o are pentru literatură şi pentru suflet.

37 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: