Thriller

Femeia din oglindă-Rebecca James

În Femeia din oglindă, un thriller cu accente gotice, absolut captivant, descoperim o poveste care care ne dă fiori. Conacul Winterbourne tronează izolat şi sinistru în vârful stâncilor de pe faleza mării. Rupt complet de lume, crează o atmosferă apăsătoare, fantomatică. Descoperindu-i povestea, aflăm că este un loc bântuit, din care, odată intrat, nu mai ai scăpare – viu sau cu minţile întregi. Sinistru, dar şi foarte palpitant. Mie îmi plac mult thrillere amestecate cu paranormal, totul este mult mai intens şi mai misterios. Mai adăugăm un strop de dragoste şi de obsesie, şi avem o poveste care acaparează toată atenţia. Femeia din oglindă este acea carte pe care nu o poţi lăsa din mână.

Dar apoi lucrurile s-au schimbat. Casa a pus stăpânire pe ea. Casa era împotriva ei. Aştepta momentul potrivit. Ne-a lăsat să ne bucurăm de fericire, apoi ne-a privat de ea. Înaintea mea, au fost părinţii mei şi părinţii părinţilor mei şi tot aşa până în momentul în care a fost construit Winterbourne. Toţi au fost victimele tragediei, le-au fost luate vieţile. Acum privesc în jurul meu şi văd cum conacul pune stăpânire pe noi pe toţi, rând pe rând, bucăţică ci bucăţică, până când nu va rămâne nimic, absolut nimic.

Femeia din oglindă – când trecutul bântuie.

Femeia din oglindă ne dezvăluie povestea unei familii cu o istorie întunecată, încărcată de dramă, o istorie care bântuie, atât la propriu, cât şi la figurat, viaţa locuitorilor conacului – căpitanul de Grey, văduv, cu cei doi copii ai săi, Eduard şi Constance, precum şi a celor care, de-a lungul timpului lucrează şi locuiesc acolo. În anul 1947, Alice Miller, o tânără cu o poveste de viaţă tristă, decide să lase totul în urmă şi să vină guvernantă la conac. Este primită cu drag de către gemenii Grey, care o cuceresc din primul moment. Deşi este avertizată de către bucătăreasa casei că cei doi copii nu sunt chiar atât de inocenţi şi de bine intenţionaţi precum par, Alice nu poate fi obiectivă. Mai ales că se îndrăgosteşte de stăpânul casei, un bărbat rece şi singuratic. Însă pare a nu avea nicio şansă în faţa fantomei soţiei acestuia. Mai ales că acesta pare că o veghează constant din tabloul ciudat din camera ei. Încet, încet, obesesia sa faţă de văduv şi cea de a deveni stăpâna casei, o fac să înceapă să îşi piardă minţile. Pare că locul îşi cere un nou tribut, după soţia văduvului găsită spânzurată şi după ultima guvernantă care s-a sinucis, aruncându-se de pe stânci. Forţa ciudată a casei pune stăpânire pe ea, ajungând să nu îşi imagineze altă viaţă, în afară de cea de la Winterbourne. Jocurile psihologice, forţele malefice şi întâmplările ciudate din casă, o duc pe Allice tot mai aproape de marginea prăpastiei.

Pentru că ajungi să ai această impresie aici, domnişoară, după o vreme. Ca şi când n-ar exista nimic în afară de Winterbourne, doar casa şi marea. Îţi dai seama că nu mai ai nevoie de nimic.

70 de ani mai târziu, în a doua perspectivă narativă a poveştii, o cunoaştem pe Rachel, care locuieşte în New York, ducând o viaţă previzibilă şi liniştită. Este un copil adoptat, care şi-a pus toată viaţa întrebări în privinţa rădăcinilor ei. Odată ce află că este moştenitoarea Conacului Winterbourne, fiind nepoata lui Constance de Grey, are şansa să descopere cine este, de unde se trage. Va deveni ea stăpâna sau victima conacului? Va reuşi să alunge fantomele care l-au acaparat, să rupă blestemul care ţine înlănţuit locul de atâta amar de vreme ? Se va instaura, într-un final, liniştea peste acest loc în care trecutul e atât de zbuciumat şi de prezent ?Cine este femeia din oglindă, cea care pare a conduce din nefiinţă soarta celor care îi calcă casa? Vă las să aflaţi singuri, astfel încât să descoperiţi şi voi o poveste absolut captivană, înfricoşătoare pe alocuri, însă atât de bine construită, încât nu o putem lăsa din mână până când nu îi aflăm deznodământul. Femeia din oglindă este o poveste sinistru de bună pe care o recomand cu toată încrederea !

Laura a pus stăpânire pe mine. Sunt la fel de îndrăgostită de această femeie decedată ca de soţul ei viu. Ea este tot ce nu sunt eu. Chiar şi din mormânt are tot ce poftesc eu. Când stau în faţa oglinzii ei, simt cum mă transform…Pot fi ca Laura.

Femeia din oglindă
Femeia din oglindă

34 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: