Împărăţia ultimului cerb, Elena Druţă

Împărăţia ultimului cerb este o poveste minunată, care m-a cucerit de la început, iar pe parcurs m-a făcut să o îndrăgesc tot şi tot mai mult. Scrisă atât de frumos, cu emoţie, chiar cu magie aş putea spune. Autoarea a reuşit să contureze şi să transmită atât de bine atmosfera fantasy, încât am avut impresia că, împreună cu personajele, călătoresc dintr-o lume magică în alta.

Visa numai flori mov. Mari şi mici, pline de rouă sau. Ofilite, crescând pe copaci, arbuşti, pietre, direct pe jos. Se trezea în fiecare zi din ce în ce mai obosit, iar imaginea florii mâncate dincolo de munte îl urmărea. Voia să o guste din nou, să se simtă tânăr şi puternic, simţea că dacă ar găsi floarea din nou, toate cele mai tainice dorinţe vor deveni realitate. Puterea pe care a simţit-o la început, voiniciunea, tinereţea, toate s-au evaporat, lăsând un gust amar.

Împărăţia ultimului cerb gravitează în jurul Sarei, însă cheia minunatei narațiuni, așa cum veţi vedea, este o floare mov – una dintre cele mai frumoase şi deosebite flori, dintr-o câmpie parcă desprinsă din rai şi a cerbului care, la fel ca întreaga lume magică construită în poveste, ne sunt ascunse sub nas. Pe tot parcursul lecturii, nu ştiam dacă lumile alternate cu măiestrie de către autoare sunt reale sau doar nişte jocuri. Am fost la fel de bulversată ca şi personajele de tot ceea ce li se întâmplă. Am avut de a face cu tărâmuri fantastice de o frumuseţe ireală, cu marea atotputernică şi omniprezentă. Cu personaje contradictorii, misterioase şi magice. Erau oameni sau închipuiri? Erau reali sau fantasme?

Împărăţia ultimului cerb -magie şi blestem.

Dincolo de toate peripeţiile personajelor, de acţiunea întunecată, de lupta binelui cu răul, vom descoperi o poveste plină de duioşie şi de emoţie. Vom cunoaşte suferinţele şi zbuciumul protagoniştiolor care, deşi adolescenţi, trebuie să ducă cu ei blesteme care le-au fost puse în spate, care le-au pecetluit viaţa încă de la naştere.

După cum spuneam, acţiunea se învârte în jurul Sarei, o copliă de paisprezece ani, mută. Rămasă orfană de mamă care, la puţin timp după naşterea Sarei şi-a pierdut, în aparenţă minţile, aruncându-se în mare. Sara a rămas în grija tatălui său, căpitan pe Calamarul Negru care, împreună cu restul echipajului se purtau distant şi chiar brutal cu copila. Calamarul nici nu-şi putea privi copila în ochi. Pare că o învinovăţea de transformarea mamei sale, care, dintr-o femeie frumoasă, plină de viaţă, a devenit o stafie, ulterior, ajungând să aleagă o moarte brutală, înspăimântând pe toţi membrii echipajului.  Singurul care i-a purtat de grijă şi i-a oferit un strop de afecţiune a fost Ramirez, fiul secundului căpitanului. 

Într-un final, Calamarul decide să se descotorosească de fetiţă pentru a scăpa de chinul pe care i-l provoca doar văzând-o. Însă, se pare că Sara era ţinta unui pact cu diavolul, întruchipat de Maeve. Aceasta era stăpâna Tavernei Roz, un loc plin de fete tinere, care sub faţada muncii de slujnice a localului care a renăscut ciudat de repede dintre ruine, erau de fapt menite să distreze clienţii acestui loc sinistru. După o lună în care Sara a deprins munca la care a fost pusă, descoperă adevăratul scop pentru care se afla acolo. Reuşeşte să fugă, de aici începând  adevărata aventură. Pericole şi forţe magice întunecate, duşmani nevăzuţi, dar înverşunaţi, însă şi prieteni, dar mai ales, libertate şi cunoaştere.

Misiunea de a o recupera pe fugară s-a soldat cu ceva mai mult; cu o călătorie spre sine şi spre locuri pe care nu şi le-a imaginat niciodată. O călătorie în lumea largă, unde a găsit tot ce şi-ar fi dorit: un scop în viaţă, prieteni şi… pe Sara.

Împărăţia ultimului cerb – o poveste uimitor de magică, de o sensibilitate şi emoţie aparte.

Sara va descoperi lumi pline de fantastic, lupte teribile cu forţele răului, întruchipat de Maeve, pentru care fetiţa este foarte importantă.  Dar şi drumul spre libertate, spre iubire şi spre viaţa care i-a fost destinată. Îi are alături pe Alex, Tan, Ramirez şi Lemongreen – o pisică ciudată care joacă un rol important în toată povestea. Cu toţii vor face o călătorie iniţiatică, spre libertate şi spre descoperirea a ceea ce sunt, a scopului pe care îl au în viaţă.

Şi cine este, totuşi, cerbul? Prin ce lumi magice se ascunde floarea mov?  Nu vă spun. Vă las să descoperiţi singuri povestea din Împărăţia ultimului cerb, o poveste absolut minunată, care m-a cucerit şi emoţionat. De mult nu am citit o poveste care să trezească atâtea emoţii în mine. O recomand cu tot dragul şi îi mulţumesc Editurii Petale Scrise pentru minunata şi fascinanta poveste!

Undeva, la capătul lumii, un cerb cu coarnele de argint alerga spre un luminiş în mijlocul căruia trona o piatră mare, acoperită cu muşchi. Era timpul şi locul, dar era în întârziere şi nu-i plăcea să se lase aşteptat; nu de ea.