Thriller

Dinţi de lapte-Zoje Stage

Dinţi de lapte se enumeră printre cărţile citite în ultimul timp, o carte a genului  thriller, una absolut captivantă, de-a dreptul terifiantă, cu un subiect inedit care face povestea mult mai intensă şi intrigantă. De ce inedit? Veţi afla, citind impresiile mele despre această poveste care, deși înfricoşătoare, nu poate fi lăsată din mână.

Dinţi de lapte – nebunia nu are vârstă.

Când apare nebunia? Este nativă sau se dobândeşte? Se naşte cineva bolnav psihic sau anumite evenimente de pe parcursul vieţii declanşează patologia? Parcurgând Dinţi de lapte, mi-am pus adesea această întrebare. Mai ales că Hanna, o fetiţă aparent inocentă, ajunge să ne dea fiori prin pornirile nebuneşti pe care le are. Diabolică şi genială, are puterea de a ne manipula magistral. Atât pe noi, cititorii, cât şi pe tatăl său, cu precădere. Dar nu şi pe mamă, pe Suzette.

Pe cât de mult îşi iubeşte tatăl, pe atât de mult îşi urăşte mama, transformându-se complet atunci când sunt singure. Se pare că vede în mama sa o rivală cu care trebuie să împartă iubirea tatălui său. Drept urmare, trebuie să lupte cu mami pentru primul loc, cu orice armă.

Pe de altă parte, Suzette, între frică şi confuzie faţă de propriul copil, se întreabă unde a greşit în misiunea ei de mamă. Deşi îşi iubeşte fiica, are momente când îi este dor de etapa căsniciei sale  în care erau doar ea și soțul său. Contradicţie şi vină, iubire şi frică. Contradicţia este şi de partea noastră. Este, într-adevăr, Hanna bolnavă sau Suzette doar îşi imaginează? Sau chiar proiectează toate aceste grozăvii asupra fetiţei sale?

Dinți de lapte

Cert este că Hanna mi-a dat fiori, pe parcursul cărţii. Cu atât mai mult, cu cât este vorba de  un copil. Cui îi vine să creadă că, la şapte ani, o fetiţă poate fi atât de diabolică, de plină de ură, cu gânduri de-a dreptul terifiante, cu gesturi criminale, toate premeditate. Îşi joacă magistral rolulrile în funcţie de ceea ce vrea să obţină.  Înger sau demon? Ce este cu adevărat Hanna?

Poate că mașinăria putea vedea cuvintele pe care ea nu le rostea niciodată. Poate că-i ardeau în oase. Poate dacă oamenii în halate albe aruncau în aer pozele, puteau vedea gândurile ei, trecute parcă pe o hartă, precum munții, precum șinele de cale ferată, prin craniul ei cel fantomatic. Hanna știa că nu era nimic în neregulă cu ea. Dar mami voia să uite. Din nou.

Un thriller alert care mi-a cam dat de furcă emoţional şi  care m-a înspăimântat de-a dreptul. Autoarea se joacă constant cu mintea noastră, purtându-ne între frică şi confuzie, dragoste şi ură, normalitate şi nebunie.

Povestea unei familii aparent normale, care trebuie să lupte cu situaţii dificile, la limită, cu conștientizarea și acceptarea unui adevăr urât, implacabil. Mi-a plăcut mult povestea, o recomand cu încredere amatorilor de thriller, cei care au depăşit etapa de dinţi de lapte în materie de gen, dar şi celor care vor să exploreze dincolo de aparenţe, de normal, de zona de confort. Eu am cartea de la Adriana, care m-a tentat maxim cu ea, însă  poate fi găsită şi pe diverse  librării  online.

20 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: