Confesiunile unei ratate trecute de 40 de ani-Alexandra Potter

Confesiunile unei ratate trecute de 40 de ani este o poveste savuroasă, dulce-amăruie, o poveste plină de umor şi de energie pozitivă, o carte care ar trebui citită de toate femeile, indiferent de vârstă şi de etapa vieţii în care se află. 

Salut şi bine aţi venit la Confesiunile unei ratate trecute de 40 de ani, podcastul ce i se adresează oricărei femei care se întreabă cum naiba a ajuns în situaţia asta şi de ce nu este viaţa chiar aşa cum şi-a imaginat-o! Oricui şi-a analizat viaţa la un moment dat şi şi-a data seama că nu aşa fusese Planul. Oricui a avut vreodată impresia că a greşit ceva sau că a ratat vreo ocazie. Oricărei femei care încă se străduieşte  cu disperare să găsească o soluţie, în timp ce toţi cei din jur fac prăjituri fără gluten.

Confesiunile unei ratate trecute de 40 de ani – #cenaibafaccuviaţamea

Nell ajunge să îşi pună foarte des această întrebare, de când viaţa sa a luat o turnură de-a dreptul catastrofală, la o primă impresie. Dacă mai ieri era în însorita Californie, logodită cu bărbatul iubit, cu o afacere înfloritoare, astăzi se trezeşte că afacerea nu mai merge, la fel nici relaţia. Colac peste pupăză, trebuie să se reîntoarcă în Londra, unde, pe lângă clima mohorâtă şi deprimantă nu are nici locuinţă, nici loc de muncă. Chiar că #cenaibafaccuviaţamea ?! Visul american se transformă într-un coşmar. Însă, Nell are o putere extraordinară de a se replia, automotiva, o doză sănătoasă de umor şi de autoironie, toate acestea ajutând-o să facă faţă acestei etape, una de răscruce a vieţii ei.  

Reîntoarsă acasă, fără o locuinţă proprie, fără niciun venit, ci doar un împrumut din partea tatălui său, constată că toate prietenele ei sunt căsătorite, au copii, o viaţă împlinită, fericită. Tot ceea ce ea, la patruzeci şi de ani, nu are. Sentimentul că este o ratată ia amploare. 

Însă, Nell nu se dă bătută. Înarmată cu umor şi  autoironie,  precum şi cu suficient gin la doză, încât să depăşească momentele mai negre,începe, încet, să îşi recapete echilibrul. Îşi găseşte o locuinţă, un job care îi oferă independenţa financiară. Lansează un podcast care devine viral şi care o ajută să descopere că fiecare persoană pe care o cunoaşte ajunge să se simtă ratată, într-un anumit moment din viaţă. Reînnoadă vechile prietenii, leagă altele noi.  Înţelege că a simţi, la un moment dat că ai eşuat, nu ţine de statutul personal sau cel profesional. În noua sa viaţă, Nell învaţă lecţia pe care trebuie să o înveţe.

Cea că viaţa nu se măsoară prin comparaţie cu cea a celorlalţi, prin postările pline de perfecţiune, fericire şi haştaguri de pe reţelele de socializare, ci prin ceea ce suntem-chiar rataţi, la un anumit moment al vieţii, dar mai ales prin ceea ce putem deveni, odată ce ne maturizăm, devenim mai înţelepţi şi toleranţi cu noi înşine, dar şi cu cei din jur, ne acceptăm pe noi înşine şi pe ceilalţi – o variantă mai bună a noastră. La un moment dat, fiecare îşi găseşte locul şi rostul. Şi să fim recunoscători pentru tot ceea ce ni se întâmplă.  Asta învaţă şi ne învaţă Nell.

E despre faptul că viața nu este așa cum ți-ai imaginat că o să fie ci despre cum ne luptăm toate cu presiunea asta a vieții perfecte, care nu există așa cum o vedem pe conturile de pe rețetele de socializare. E atât de amuzant și de real, m-am trezit râzând în hohote, la unele părți. Serios, parcă e CHIAR viața mea.”

Confesiunile unei ratate trecute de 40 de ani-despre a fi stăpânii propriei vieţi.

Un alt aspect pe care autoarea ni-l aduce în vedere este şi faptul că tindem să ne evaluăm vieţile în funcţie de standardele impuse de societate. De un set de reguli, de paşi, pe care dacă nu i-am făcut până la anumite vârste, am eşuat. Un manual al fericirii, împlinirii. Însă viaţa nu poate fi trăită după un set de regului impuse.

Ea este mult prea complexă şi imprevizibilă pentru a fi trăită ca la carte. O carte scrisă de alţii, pentru noi. Nell ne învaţă să trăim după propriile reguli, în acord cu ceea ce suntem, să ne ducem luptele şi să ieşim învingători. Şi că nimeni nu este ratat, chiar şi fără jobul sau relaţia perfectă, fără vacanţele de multe like-uri şi fără postările unei #vieţi perfecte, pe instagram.

Strângându-ne toți la fereastră, mă gândesc că acestea sunt adevăratele momente importante în viață. Momentele mici, spontane, care nu au nevoie de likeuri; acestea sunt momentele care contează” 

Confesiunile unei ratate trecute de 40 de ani este un roman absolut fermecător, plin de realităţi şi de evidenţe după care ne ascundem adesea, plin de umor, de pozitivitate, cu personaje minunate, foarte real transpuse în poveste, pe care le veţi îndrăgi numaidecât. Un roman care ne va aduce nenumărate zâmbete şi care ne va rămâne în minte şi suflet. Nu cred că trebuie să mai spun că mi-a plăcut mult şi că îl recomand cu tot dragul.