Oameni anxioşi
Fictiune

Oameni anxioşi – Fredrik Backman

Oameni anxioşi este o poveste despre o luare de ostatici. Ba nu. Este despre un pod. Un pod, disperare, moarte…  Acelaşi pod, speranţă, viaţă. Sau  este o poveste despre idioţi?

Aceasta este o poveste despre multe chestii, dar mai ales despre idioți. De aceea trebuie spus de la bun început că e foarte simplu să-i faci pe alții  idioți dacă uiți că e stupid de greu să fii om.

Vă veţi întreba desigur: până la urmă despre ce este povestea din oameni anxioşi: despre pod, despre o luare de ostatici sau despre idioţi? Sau despre nimic din toate acestea. Şi anxietatea din titlu unde e ? Ea este peste tot. În fiecare acţiune, decizie, la fiecare pas din viaţa personajelor şi a noastră. Fie că o percepem sau nu.  Povestea este şi despre acel  pod. Şi despre o luare de oastatici. Zece ani mai târziu, o întâmplare tragicomică va face conexiunile între toţi aceşti despre ai poveştii.

Acum zece ani, pe pod era un bărbat. Dar povestea nu este despre bărbatul acela. Adică nu e nevoie să te gândeşti la el. Mă rog, acum e foarte greu să nu te mai gândeşti la el.

În ajun de an nou, un tată disperat  pe care soţia l-a părăsit, luându-i fetele şi care riscă să rămână pe drumuri dacă nu îşi plăteşte chiria, decide să jefuiască o bancă unde, culmea, nu sunt bani cash. Cât de idiot poţi să fii?  Sau cât de disperat? Pentru că una e prostia, alta e disperarea. Sau se influenţează reciproc? Cum, necum ajunge să se ascundă de poliţie într-un apartament cu vedere către acel pod (despre care trebuie să vă lămuriţi singuri) unde are loc o vizionare, dacă e o vizionare. Cei aflaţi în apartament, devin ostatici. Sau nu… Nu mai ştiu…

Pentru că Backman ţese o poveste cumva confuză, plimbându-ne peste ani în trecut şi în prezent, de la pod la apartament, cele două completându-se pentru a contura şi  întregi povestea, pentru a evidenţia  frământările personajelor şi să arate cum cele două evenimente le afectează viaţa.  Povestea nu este complicată deloc, ţine de fineţe, de substrat, dar şi de trăirile zilnice ale fiecăruia dintre noi. Printre dramele evidente,  Backman strecoară umor, ironie şi lectii de viaţă, toate învelite în substratul psihologic caracteristic scrierilor sale.

oameni anxioşi

Cert este că povestea ni se imprimă în minte. Că vom extrage multe concluzii din ea. Despre noi înşine şi despre cei din jur. Pe care, de multe ori îi judecăm fără a încerca să vedem dincolo de acţiunile lor. Backman a creionat personajele astfel încât să ne inducă diferite păreri despre ele: ba că ar fi bune, ba că ar fi rele. Ceea ce trebuie noi să facem, e să trecem de manipularea sa, să aplicăm propriul nostru filtru şi să le vedem punctual, dincolo de etichete şi de prejudecăţi. 

Oameni anxioşi este, totuşi despre a fi OAMENI.

 Toată povestea este clădită pe ceea ce vrea a fi evident si ceea este real. Ca şi în viaţă – una  se vede, alta e realitatea sau percepţia proprie. Clar este că fiecare dintre noi ne vom regăsi în această carte. Şi că fiecare dintre noi suntem idioţi la un moment dat. Că putem nimeri pe un pod, din mai multe perspective. Sau  putem fi luaţi ostatici. Sau putem fi cei care luăm ostatici. Sau că fiecare dintre noi suntem ostaticii unor anumite întâmplări din viaţa noastră. Toată povestea este, aşa cum veţi descoperi, o metaforă.

Despre cum am acţiona  în momente de răscruce din viaţa noastră sau a altora,  despre cum ne vom adminstra anxietatea şi neputinţele. Sau cum îi vom percepe şi  îi vom ajuta pe alţii în asemenea  momente. Pentru că, în esenţă, povestea  este  despre compasiunea pentru cei din jur, despre o mână întinsă şi o vorbă bună, la nevoie.

Să facem tot ce putem. Să plantăm azi un măr, chiar dacă ştim că mâine e sfârşitul lumii. 

Să-i salvăm pe cei pe care îi putem salva.

Mă bucur că am avut ocazia să citesc Oameni anxioşi,  încă o poveste deosebită  marca Fredrik Backman şi îi mulţumesc Adrianei pentru ea! Desigur, v-o recomand călduros şi vouă! 

27 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: