Jurnalul Annei Frank
Literatură

Jurnalul Annei Frank

Jurnalul Annei Frank este un jurnal simbol al cărui nume este cunoscut peste tot în lume: îl poartă  străzi,  şcoli, muzeul din Amsterdam. Una dintre cele mai bune cărţi ale secolului XX, jurnalul  a fost publicat în peste 65 de limbi, vândut in milioane de exemplare, a fost transpus în filme şi piese de teatru, a devenit materie de studiu în şcoli. Notorietatea sa este indiscutabilă, la fel şi valoarea sa literară.

Azi-dimineață, când stăteam la fereastră privind afară, adică uitându-mă exact și profund la Dumnezeu și la natură, am fost fericită, pur și simplu fericită. Și, câtă vreme există această fericire interioară, această fericire dată de natură, de sănătate și de încă foarte multe alte lucruri, câtă vreme porți toate astea în tine, te vei simți întotdeauna fericit. În orice necaz este și o urmă de frumos. Dacă ai ochi pentru ea, descoperi din ce în ce mai multă bucurie și-ți regăsești echilibrul.

Jurnalul Annei Frank – jurnalul  speranţei. 

Doi ani de speranţe, de visuri şi de planuri strânse într-un jurnal, substituentul unei prietene, al unei vieţi. Speranţa fetiței nu păleşte între pereţii limitaţi ai anexei din Amsterdamul ocupat de germani din timpul celui de-al doilea război mondial  în care Anne, împreună cu familia sa şi alţi evrei se ascund. Timp de doi ani, asistăm la evoluţia ei între pereții anexei. Optimismul şi speranţa sa ne frâng inima, ştiind că viaţa la care speră cu atâta ardoare nu va exista pentru ea. Îi descoperim lumea interioară bogată în trăiri, maturizarea, transformarea.

Doi ani în care îi descoperim frământările interioare,  relaţia conflictuală cu mama sa, modul în care viaţa în anexă o transformă, felul în care reuşeşte să-şi găsească liniştea şi motive de fericire, astfel să evolueze frumos, trecând peste toate neîmplinirile și frustrările, dorindu-și să devină un om mai bun. Reuşeşte să cunoască şi să trăiască iubirea. În cei doi ani, trăiește pentru toată viaţa pe care, din păcate şi cu toată speranţa sa, nu o are înainte.

Când te schimbi, îţi dai seama de asta după ce te-ai schimbat. M- am schimbat, şi încă profund, cu totul şi pe de- a-ntregul. Opiniile şi concepţiile mele, privirea mea critică, aspectul meu exterior, trăirile interioare, totul s-a schimbat. Şi pot spune liniştită, pentru că este adevărat: în bine.

Jurnalul Annei Frank nu este despre război, aşa cum am crede. Deşi războiul se petrece, cu toate ororile sale, anexa o protejează pe Anne, o perioadă. O lasă să spere, să viseze şi să îşi facă planuri pentru atunci când va fi liberă din nou. Am sperat şi eu cu ea, mi-am dorit acest lucru pentru ea. Pentru că e imposibil să nu te transpui în sufletul acestei fetiţe. Să nu îţi doreşti să o vezi liberă, fericită. 

O carte emoţionantă, o lectură despre o fetiţă care nu a vrut să trăiască degeaba şi nu a făcut-o, lăsând în urma sa jurnalul, o carte  extraordinară, de referinţă pentru literatură. 

Jurnalul Annei Frank

18 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

%d blogeri au apreciat: