se numea sarah
Fictiune

Se numea Sarah -Tatiana de Rosnay

3 iunie 2019 / 33 Comentarii

 Am rămas acolo multă vreme,  până când mulțimea din jurul nostru s-a micșorat, până când soarele și-a schimbat poziția și lumina s-a schimbat. Până când ochii noștri s-au putut întâlni, fără lacrimi.

Se numea Sarah, m-a cucerit inițial prin titlu. M-am așteptat la o poveste cu o mare încărcătură emoțională, însă asta nu a atenuat impactul pe care l-a avut asupra mea. Împreună cu  Când înflorește liliacul – Martha Hall Kelly și Privighetoarea – Kristin Hannah , Se numea Sarah, va fi  o carte pe care mi-o voi aminti mult timp.

“În acele minute îngrozitoare, de singurătate, fetița înțelese. Nu mai era o fetiță fericită de zece ani. Era cineva mult mai bătrân.”

Se numea Sarah  este povestea multor copii evrei și a familiilor lor  în timpul Holocaustului. Ceea ce au avut de îndurat acei oameni în timpul celui de-al doilea război mondial, este inimaginabil și brutal. Deși am mai citit cărți pe această temă, nu devine mai ușor. Sarah era un copil de 10 ani, fără griji. Împreună cu fratele său mai mic, aveau o copilărie frumoasă, tihnită. Până într-o seară, când, poliția a descins în locuința lor, schimbându-le viața pentru totdeauna.Au fost ridicați și duși, ca mii de alți evrei spre Auschwitz.

În timpul călătoriei spre iad, fetița de doar zece ani s-a maturizat brusc, copilăria devenind doar o imagine îndepărtată – momente în care ea și fratele său mai mic se jucau, fără a bănui că viața îi va despărți în mod implacabil și definitiv. În încercarea de a-și salava frățiorul, îl încuie în dulap, promițându-i că se va întoarce după el. De-a lungul călătoriei spre lagăr, singurul gând al fetiței era să se întoarcă, să-și eliberez fratele din dulap.

 “Oare cât va supraviețui fratele ei? Nu suporta gândul că frățiorul ei o aștepta în întuneric. Trebuia să fie înfometat, însetat.”

 Călătoria spre, și șederea în lagăr, pline de orori pe care cu greu ni le putem imagina, au întărit-o pe Sarah.  Deși refuza realitatea cruntă, adânc, în mintea și inima sa, simțea că se poate să fie prea târziu pentru fratele său. Însă speranța și faptul că îi promisese micului Michael că se va întoarece după el, i-au dat puterea și curajul de a evada din lagăr. Norocul i-a scos în cale o familie de bătrâni care au ajutat-o. Au ajutat-o să se reîntoarcă în Paris, să se întoarcă la vechiul apartament din Rue de Saintonge.

Ajunsă acasă, în apartamentul numărul 216, locuit de altcineva acum – apartamentele evreilor ridicați erau repede ocupate, este izbită de realitatea pe care a încercat din răsputeri să o ignore. Fratele său, Michael, așa cum era de așteptat, murise. Pierderea fratelui său, a părinților săi, o izbesc fără milă, viața sa fiind iremediabil și brutal schimbată pentru totdeauna. Ce s-a întâmplat cu fetița curajoasă și mândră după loviturile vieții?

Se prăbuși din nou în genunchi și începu să urle din toate puterile. Urlă după mama ei, după tatăl ei, după Michael.

După 60 de ani, Julia, o americancă, căsătorită cu un francez, urmează să se mute în apartamentul bunicii soțului său, Bertrand. Mai precis, în apartamentul 216 de pe Rue de Saintonge. Jurnalistă fiind, trebuie să facă un articol despre  a șaizecea comemorare a Vel’ d’ Hiv’, locul unde mii de evrei au fost închiși zile întregi în condiții groaznice, ca mai apoi să fie duși la Auschwitz, în 1942. Începând să facă documentarea pentru articol, Julia descoperă povestea unei fetițe, care se numea Sarah şi, care, constituie marele secret al familiei soțului său – mai precis a socrului său.

O poveste nicodată mărturisită, care a ros ani de zile în cei care o cunoșteau și care nu și-au găsit niciodată liniștea. La rândul său, Julia nu își mai găsește nici ea liniștea până nu află adevărul. Un adevăr care îi schimbă complet viața. Ce a descoperit? A reușit să aducă liniștea și iertarea în sufletele celor implicați, dar și în  al său? Trebuie să aflați. De asemenea, vă las să descoperiți și povestea Juliei, personaj pe care l-am admirat și îndrăgit.

Se numea Sarah, o poveste care marchează.

Ce pot să mai spun? Se numea Sarah m-a impresionat profund. Fetiţa asta, m-a impresionat profund. Fiecare personaj în parte, m-a marcat.  O carte pe care nu o poți povesti fără emoții. De care nu îți poți aminti fără a simți o tristețe profundă. Nici nu pot să îmi imaginez prin ce au trebuit să treacă mii de copii evrei, smulși din copilărie brutal, de lângă părinți, frați. Copii, care, dacă au supraviețuit, au fost iremediabil traumatizați. Deși m-a întristat foarte mult, este o carte extraordinară, de la primul  până la ultimul cuvânt. Și, pe care o recomand.

Recomand  Se numea Sarah, pentru a ne da seama de cât de binecuvântați suntem cu vremuri de pace și pentru a aduce și noi un mic omagiu miilor de copii care au văzut iadul în vremea războiului.

Nu exista alt nume pentru fetița mea. Era Sarah, Sarah a mea. Un ecou al celeilalte, cealaltă Sarah, fetița cu stea galbenă care îmi schimbase viața.

S-ar putea să-ți placă și

Vânătorii de zmeie

Vânătorii de zmeie – Khaled Hosseini

6 mai 2021
Anul în care te-am întâlnit

Anul în care te-am întâlnit – Cecilia Ahern

27 iunie 2020
Bibliotecara de la Auschwitz

Bibliotecara de la Auschwitz – Antonio G. Iturbe

27 august 2019

33 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: