Nu conta. Ea și Piotr erau norocoși. Erau supraviețuitori. Se cunoscuseră cu șaizeci și unu de ani în urmă, petrecuseră nouăsprezece ani împreună, șaisprezece despărțiți, iar acum trecuseră douăzeci și șase de ani din ziua în care se întorsese la ea în grădina palatului de la Petrehof. Încă zâmbea când își amintea momentul: șocul, neîncrederea, apoi înțelegerea faptului că Dumnezeu a făcut o minune pentru ea. Printre cele mai bune cărți citite, Fiica pierdută mi-a descoperit o poveste extraordinară, emoționantă, tulburătoare. O poveste în care am cunoscut personaje puternice, pline de dorința de a răzbi, de a lupta pentru cei iubiți, pentru viață. O luptă deloc ușoară în timpuri foarte…