“Gina nu întrebase niciodată ce e cu garajul. Gândul o ţinuse trează ani la rând, după ce se întâmplase, pulsându-i în spatele pleoapelor. Ar fi trebuit să întreb. Ar fi trebuit să ştiu. Dar nu întrebase niciodată, nu ştiuse niciodată, şi în final ăsta fusese lucrul care o distrusese.” Citind Refugiul de la Stillhouse Lake, nu am putut  să nu mă întreb cum e posibil să locuieşti cu un om bolnav psihic în casă, un criminal sadic, care comite crime îngrozitoare chiar în garajul de lângă, fără să ai cea mai vagă bănuială. Sau măcar o suspiciune despre omul cu care trăieşti în casă, tatăl copiilor tăi. Însă, sociopaţii, se…