Weylyn Grey
Fictiune,  Fantasy

Extraordinarele circumstanţe al vieţii lui Weylyn Grey – Ruth Emmie Lang

29 februarie 2020 / 36 Comentarii

“Născut în mijlocul viscolului, orfan, şi se pare, crescut de lupi, Weylyn Grey stârneşte o curiozitate nemăsurată din partea tuturor celor care îl întâlnesc. Oamenii spun ca odată ce Weylyn se avântură în lumea ta, ţi-ai dori să nu mai plece. Însă ce îl face să fie atât de diferit? Cum de posedă abilitatea de a transforma vieţile celorlalţi? Cum reuşeşte să găsească şi să creeze magie în orice lucru comun?”

Povestea lui Weylyn Grey este asemenea unui basm. O lectură atât de frumoasă, încât am dori să nu se mai sfârşească. Să rămânem cât mai mult în lumea plină de bunătate şi de magie a protagonistului. Deşi viaţa nu i-a oferit prea multe bucurii, Weylyn Grey a reuşit să îşi păstreze umanitatea şi să lase în vieţile celor care l-au cunoscut, bunătate, bucurie, dragoste şi totodată fascinaţie. La naşterea sa, deşi era vară, viscolul s-a iscat din senin. Probabil o prezicere pentru viaţa de care avea să aibă parte. Rămas orfan, alege să trăiască în pădure, unde lupii îi devin familie şi restul viețuitoarelor din sălbăticie îi devin cei mai buni prieteni. Viaţa l-a învăţat să se descurce singur din fragedă copilărie, iar solitudinea l-a ţinut deoparte de duplicitatea şi răutăţile lumii. De aici, o naivitate înduioşătoare, dar şi tendinţa de a fi colpeşit odată ce poposea între oameni. Oscila între dorinţa de a trăi printre ei, în momentele în care se simţea singur şi cea de a se întoarce la prima sa familie – pădurea şi lupii, în momentul în care oamenii îl dezamăgeau.

Weylyn Grey –  Îmi e dor de unii oameni. Nu de toată lumea, desigur…

Ceea ce îi fascina pe cei din jur la Weylyn, era magia care, odată cu apariţia lui, se manifesta sub diferite forme. Ploua din senin, ningea dintr-o dată, plantele creşteau ca din apă. Cert este că, odată ce acesta poposea în viaţa lor, prezența sa își punea amprenta, rămânând în sufletul fiecăruia ca un om special și magic. Unii dintre oamenii pe care i-a întâlnit în rătăcirea lui prin viață, precum sora vitregă, Lydia şi Mary Jane, constituie legături pe care le-a păstrat, puncte de reper în viața sa, cu toată detaşarea lui, menită să îl ţină deoparte de zbuciumul său, de dorința sa de a nu se lega prea mult de oameni sau de un anumit loc, astfel încât să nu se mai simtă singur și fără rădăcini.

-Nu plânge de două ori pentru același lucru. Scoate tot prima oară, chiar dacă este zgomotos sau răvășit. Apoi se termină.

Mi-a plăcut mult povestea lui Weylyn Grey. O poveste de viață în care magia se îmbină cu realitatea. O poveste despre fiecare, până la urmă. Cu toții rătăcim prin viață într-un fel sau altul, oricât de înrădăcinați am crede că suntem. Nu ai cum să nu îl îndrăgești pe Weylyn, acest om magic care transmite bucurie, emoție și bunătate printre rândurile poveștii. Pentru câteva ore, călătorim cu el într-o lume fantastică din care nu am mai vrea să plecăm. Și cu toate că realitatea este prezentă: cu tristețe, frici, dureri, Weylyn Grey deține capacitatea de a o face mai bună și mai frumoasă – așa cum doar magia are puterea să o facă. Recomand povestea cu toată inima, tuturor celor care caută câteva ore de magie şi de frumuseţe. Puteţi găsi, în această carte, o lume atât de frumoasă şi de fascinantă!

Mi-am desfăcut degetele, iar licuriciul a plutit între copaci….La început, au fost doar câțiva , apoi o duzină, apoi sute de faruri care pluteau în sus și în jos în ceea ce părea a fi un soi de pelerinaj…

Weylyn Grey
Sursa-Fabrica de gânduri

S-ar putea să-ți placă și

Zuleiha deschide ochii

Zuleiha deschide ochii – Guzel Iahina

26 decembrie 2019
Acolo unde cântă racii

Acolo unde cântă racii -Delia Owens

21 iulie 2020
Copilul care a găsit soarele noaptea

Copilul care a găsit soarele noaptea – Luca di Fulvio

18 mai 2020

36 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: