Acolo unde cântă racii
Fictiune

Acolo unde cântă racii -Delia Owens

O poveste care impresionează, scrisă cu sensibilitate şi candoare, Acolo unde cântă racii târâmul incontestabil al sălbăticiei, locul unde te poţi ascunde de oameni, dar mai puţin de singurătate şi de abandon. De o frumuseţe aparte, plină de emoţie, povestea ne poartă pe meleaguri sălbatice, casa unei faune  impresionante, îmbrăcată de vegetaţie luxuriantă, de mister şi sălbăticie – mlaştina. Dar şi casa lui Kya, personajul principal al poveştii  – personaj care vă va marca.

Uneori Kya se plimba singură pe plajă şi, în vreme ce apusul desena dâre colorate pe cer, simţea valurile izbindu-i inima. Îşi lăsa mâna să atingă valurile, apoi întindea spre cer braţele. Simţind conexiunile. Nu cele despre care vorbise mămica şi Mabel – Kya n-avea să aibă nicicând gaşca ei de prieteni apropiaţi şi nici legăturile descrise de Jodie, fiindcă nu avusese niciodată propria-i familie. Ştia că anii de solitudine îi afectaseră comportamentul, făcând-o altfel decât ceilalţi, însă nu fusese ea de vină pentru singurătatea asta. Mare parte din ce ştia învăţase din sălbăticie. Natura o hrănise, o educase şi o protejase când nimeni altcineva n-ar fi făcut-o. Dacă din felul său diferit de-a se purta rezultau anumite consecinţe, atunci erau şi acestea funcţii ale miezului esenţial al vieţii.

Acolo unde cântă racii, o poveste despre singurătate.

Pe când Kya avea 6 ani,  mămica îi părăseşte, sătulă de viaţa alături de un om beţiv şi violent. Zilele se scurg şi, cu toată nădejdea că o va vedea venind înapoi, mămica nu se mai întoarce. Rând pe rând, fraţii mai mari fac la fel. Se duc care încotro, sătui de bătăi şi de sărăcie. Tatăl dispare şi el din peisaj după câţiva ani, copila rămânând singură în coliba dărăpănată şi în mlaştină, pusă faţă în faţă cu faptul că trebuie să se descurce pe cont propriu, să înfrunte singurătatea şi frica.

Pentru a supravieţui, culege stridii şi prinde peşte pe care le vinde lui Săltăreţu, asigurându-şi hrana şi combustibilul pentru barcă. Singura familie pe care o cunoaşte, pentru mulţi ani, este mlaştina cu păsările sale şi cu sălbăticia. Îşi petrece timpul  colecţionând penele păsărilor, fauna mlaştinii nemaiavând niciun secret pentru Kya. Evită oamenii, care, oricum o marginalizează şi refuză să mergă la şcoală.

“Auzea câteodată sunete de noapte pe care nu le ştia ori tresărea la câte un sunet căzut prea aproape, dar, peste tot pe unde umbla, întinderea mlaştinii îi purta de grijă.”

Cu timpul, copila îi acceptă pe Săltăreţu şi Mabel în viaţa ei, aceştia devenind familia care i-a lipsit atât de mult. Tate, cel care o va face să îi accepte prezenţa, prietenia, devine marea sa iubire. El o învaţă să citească şi, mai târziu o va ajuta să publice mai multe cărţi care îi vor aduce succesul şi o viaţă mai bună. Însă şi el o va face să se simtă abandonată, lucru care o va arunca în braţele lui Chase, de moartea căruia va fi acuzată.

Nimic nu este simplu pentru Kya, răsturnările de situaţie  apărând la tot pasul. Trăind o viaţă marcată de singurătate, de întrebări, de un profund  sentiment de abandon şi de marginalizare nu este uşor, însă, Kya luptă să răzbată dincolo de toate. E liberă şi stăpâneşte tărâmul magic al mlaştinii.

“Ştia că anii de solitudine îi afectaseră comportamentul, făcând-o altfel decât ceilalţi, însă nu fusese ea de vină pentru singurătatea asta.”

Povestea este una complet diferită de tot ce am citit până acum, întru totul deosebită. Acolo unde cântă racii  ne poartă prin o mulţime de emoţii, de stări, de sentimente. Imposibil să nu emaptizăm cu Kya, pe care o vom îndrăgi, alături de care vom suferi şi de care ne vom bucura. Vom descoperi puterea şi minunile naturii, modul în care ne protejează şi ne ajută. O poveste impresionantă şi foarte frumoasă,  Acolo unde cântă racii este o lectură aparte, pe care o recomand cu drag!

32 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: