Fictiune

Vrăjitoarea din Portobello – Paulo Coelho

1 martie 2021 / 25 Comentarii

Nimeni nu aprinde o făclie pentru a o ascunde sub oroboc: menirea luminii este de a aduce mai multă lumină, de a deschide ochii, de a arăta minunile din jur.

Nimeni nu-şi sacrifică lucrul cel mai de preţ pe care îl are: dragostea.

Vrăjitoarea din Portobello m-a convins să descopăr noi taine ale vieţii, din viziunea lui Paulo Coelho, cu toate că nu nu am reuşit să rezonez foarte mult cu stilul lui Paulo Coelho. Chiar şi aşa, mesajele din poveştile sale au avut ecouri pentru mine la ceva timp după ce i-am terminat de citit cărţile. Pentru că, în fiecare poveste a autorului este o lecţie pe care, fiecare o înţelegem atunci când suntem pregătiţi. În opera sa, dramele universal valabile abordate oferă o perspectivă generală, filosofică şi psihologică asupra multor etape pe care le parcurgem într-o viaţă. Romancier, autor dramatic, se bucură de un mare succes şi de o mare popularitate. Vrăjitoarea din Portobello, Veronica se hotărăşte să moară, Alchimistul şi Brida sunt cărţile autorului citite până în prezent.

Atena era conştientă de charisma ei şi i-a făcut să sufere pe toţi cei care au iubit-o. Inclusiv pe mine.

Vrăjitoarea din Portobello

Vrăjitoarea din Portobello este o fetiţă de etnie romă, înfiată dintr-un orfelinat din Sibiu de către o famlilie libaneză. Îşi va petrece o parte din viaţă în Orientul Mijlociu, ulterior, mutându-se în Europa din cauza războiului iscat în ţara de domiciliu. Sherine, numele pe care îl primeşte, este înlociut cu Atena – nume care îi reflectă mai mult spiritualitatea avansată de care dă dovadă de timpuriu. De un zbucium interior de nestăvilit, mereu în căutarea de sine, Atena trăieşte o viaţă agitată, chiar haotică, căutând să umple spaţiile albe din viaţa sa, să găsească acel ceva care să îi aducă liniştea sufletească, bucuria, care să o facă să fie completă. Motivul golului din viaţa sa ar fi putut fi faptul că nu şi-a cunoscut familia originară, dar nici după ce şi-a reîntâlnit mama, aflându-şi rădăcinile nu şi-a găsit liniştea. În căutarea sa a schimbat mai multe locuri de muncă, a cutreierat lumea, a încercat chiar şi căsnicia, dar a eşuat, neregăsindu-se nici în această etapă a vieții sale. Nici maternitatea nu i-a stăvilit eterna agitaţie. A învăţat răbdarea prin caligrafie. A căutat liniştea în muzică, în dans, în Biserică – care o dezamăgeşte în momentul în care o alungă pentru că este o femeie divorţată. Fiecare punct de reper pe care pare să îl aibă, la un moment dat, dispare.

Chiar şi sufletele foarte tari se lasă purtate, or Atena era un suflet puternic. Atât de puternic, încât putea petrece ore întregi meditând. Avea un talent special pentru muzică ; se spune că dansa foarte bine, dar cum biserica nu e un loc potrivit pentru dans, nu făcea decât să-şi aducă vioara în fiecare dimineaţă pentru a-i cânta puţin Fecioarei.

În cele din urmă, dansul o va duce către Vârf, către desăvârşirea şi atingerea unui prag spiritual superior. Pentru cei din jur era un paradox. Ori o iubeai, ori o urai – ambele sentimente duse la extrem. Pragul spiritual superior pe care l-a atins o face cumva imaterială. Aşa cum o percepem şi pe parcursul lecturii. Ea ne este prezentată din perspectiva celor care au cunoscut-o, dispariția sa fizică din această viaţă făcând-o, totuşi şi mai prezentă. Puterea sa răzbate de dincolo de lumea fizică, vrăjindu-ne şi bulversându-ne. Pentru că este un presonaj complex, plin de contradicţii, chiar fantastic. Este chiar Vrăjitoarea din Portobello.

Nimeni nu-și încredințează visurile în mâinile celor care le pot distruge. Nimeni, cu excepția Atenei.

Vrăjitoarea din Portobello – o poveste plină de învăţăminte

M-am lăsat prinsă în povestea Atenei, într-o lume a spiritualităţii, a magiei, a căutarii sinelui, a dragostei, una despre celebrarea vieţii, a înţelegerii acesteia, o poveste de dezvoltare personală mai atipică, la fel ca personalitatea Atenei şi a întregii poveşti. Am fost surprinsă de la început de versalitatea si de mulţimea de feţe ale poveştii şi ale Atenei, iar finalul, unul de-a dreptul surprinzător, încununează toată complexitatea şi atipicul poveştii din Vrăjitoarea din Portobello.

Timpul nostru pe acest pământ e sfânt și trebuie să sărbătorim fiecare minut.

S-ar putea să-ți placă și

Zăpada de primăvară

Zăpada de primăvară -Yukio Mishima

26 noiembrie 2019
Zuleiha deschide ochii

Zuleiha deschide ochii – Guzel Iahina

26 decembrie 2019
Fiica tăcerii

Fiica tăcerii – Kim Edwards

17 ianuarie 2020

25 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: