Ana
Literatură

Ana – Em Sava

10 martie 2022 / 32 Comentarii

Despre Ana lu’ Em Sava ce poate fi scris ? Sau cum poate fi scris? Cum se poate exprima iureşul de sentimente pe care îl provoacă?

Un roman de valoare pentru literatura română, o monografie a satului românesc, o carte despre destin, alegeri, istorie, despre credinţa în Dumnezeu, dar, mai ales, despre dragoste.

Ana – o poveste despre FEMEI.

Povestea bunicii şi a străbunicii autoarei se ţese într-o proză perfectă în jurul satului transilvănean Sava, în jurul vieţii la sat, o viaţă dedicată muncii câmpului, credinţei în Dumnezeu şi în respectarea unor legi nescrise, dar păstrate cu sfinţenie. Una dintre ele – căsătoriile aranjate. Maria, mama Anei, cea cu care începe povestea, una dintre cele mai frumoase şi dorite fete din sat, de familie bună nu poate face excepţie şi se mărită cu Voinicu în urma aranjamentelor familiei. Deşi îl iubeşte pe Sandor, cea de-a doua lege se aplică implacabil – românii şi ungurii nu se pot amesteca.

Duce o viaţă grea, de muncă şi de batjocură, viaţă care îi schimbă soarele din ochi într-o umbră tot mai adâncă. Naşte doi băieţi, pe Vasilică, un copil bun şi blând, marele ei sprijin şi pe Niculae, un copil îndărătnic cu apucăturile rele ale familiei tatălui. După ce Voinicu moare în război, Maria şi Sandor, în ciuda oprobriului general, dau curs dragostei lor care, deşi nu răzbeşte până la urmă din cauza gurii satului şi a presiunilor  familiei lui Sandor, se desăvârşeşte prin naşterea Anei. 

Ana creşte tot mai frumoasă, înţeleaptă, la fel de harnică şi de pricepută ca şi mama sa. Are curajul să treacă peste statutul său, cel de copil născut dintr-un ungur şi o româncă – un stigmat aş putea spune, să îşi urmeze sufletul şi să se bucure de dragostea adevărată, dragoste încercată de război şi de necaz, însă  tot mai puternică şi desăvârşită.

Dragostea lor nu a durat trei ani, aşa cum spun astăzi specialiştii. Nu s-a topit şi nici nu s-a schimbat în prietenie. N-au alungat-o nici naşterile Anei, nici ridurile ori firele de păr albe, nici colburile care s-au aşezat la fel, în fiecare an pe uliţele Savei, purtând în miezul lor miros de struguri şi de prune coapte.

Cele două femei nu sunt legate doar de sânge, ci şi prin destinele greu încercate, pline de suferinţă şi de pierderi grele, cu care luptă mânate de dragoste şi de credinţă. Credinţa care le-a întărit, le-a făcut  mai uşor drumul zbuciumat al vieţii,  prin sărăcie, pierderi şi necazuri.

Din acel moment Ana nu se mai despărţi, nici zi, nici noapte de cărticica cu rugăciunea. Talisman la sân îi era ziua de lucru şi noaptea în somn, pentru că alinul şi speranţa îi erau la Dumnezeu.

Ana este o poveste care nu poate fi exprimată în cuvinte la adevărata sa valoare literară şi emoţională. Trebuie citită, simţită. Pentru că despre Ana nu se vorbeşte, se simte.

O poveste despre femei puternice care se luptă şi răzbat, care suferă, iubesc şi se bucură cu tot sufletul, atunci când bucuria le clacă pragul sufletului, rabdă, cred, speră și înving.

În  Ana găsim chipul bunicilor şi momentele sfinte ale coplilăriei noastre, a celor care am crescut la sat, a celei mai frumoase perioade din viața noastră. Ana este emoţie de la început până la sfîrşit. Am fost înduioşată, îndurerată, revoltată de toate greutăţile prin care au trecut personajele. Ana este scrisă simplu, firesc, dar magistral. O carte documentată care redă cu exactitate viaţa satului românesc, cu bune şi cu rele. Cu bucurii simple, trăite cu tot sufletul, cu împliniri şi dureri, duse cu stoicism şi cu firesc, deoarece cu soarta şi cu rânduiala strămoşească nu te poţi pune. O carte pe care am citit-o cu drag şi cu dor, cu bucurie şi cu tristeţe, pe care o recomand cu toată inima şi pe care o puteţi găsi la Editura Siono.

Şi-am adus-o cu mine peste mări şi peste ţări dragă amintire, purtând în lutul ei rotund și curat povestea cu cocoșul și găina, dragostea sfântă a bunicilor, albastrul liniștii copilăriei mele și parfumul de gutui și prune coapte ale Savei.

 

Ana

 

S-ar putea să-ți placă și

Laur – Evgheni Vodolazkin

8 februarie 2021

O muscă în Sfântul Munte

5 mai 2023
Jurnalul Annei Frank

Jurnalul Annei Frank

16 martie 2022

32 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: