Omul de castane
Thriller

Omul de castane – Søren Sveistrup

Omul de castane este unul dintre cele mai bune thrillere pe care le-am citit până în prezent, o  poveste cu o acţiune întunecată, întortocheată, dar totuşi atât de evidentă, care m-a surprins și ținut în suspans constant . O poveste genială, complexă, despre răzbunare şi până la ce nivel poate dusă.

Omulețule de castane, haide, vino înăuntru. Omulețule de castane, haide vino înăuntru.

Omul de castane – un joc înfricoşător

Povestea debutează cu o scenă sângeroasă din 1989, când poliţistul Marius Larsen găseşte, la ferma lui Orum aproape toată familia măcelărită. Până să apuce să se dumirească, poliţistul cade şi el victimă ucigaşului.

După acest început brutal care rămâne în trecut, un caz care, aparent nu pare a avea vreo legătură cu povestea de bază, aterizăm în Copenhaga momentului prezent unde, un criminal în serie comite crime odioase, având ca ţintă femeile care sunt mame. La locul crimelor, detectivii găsesc un simbol, o semnătură a criminalului – un om din castane.

Ca totul să devină şi mai complicat, şi mai plin de intrigă şi de suspans, pe castanele din care este făcută figurina,  sunt găsite amprentele unei fetiţe dispărute cu un an în urmă. Aceasta este fiica Rosei Hartung, ministrul afacerilor sociale care, după căutări zadarnice, este declarată moartă. Atunci, cum de amprentele sale sunt găsite pe oamenii de castane? 

Omul de castane
                Imagine preluata

Cine este criminalul şi  ce legătură are cu fetiţa Rosei  Hartung? Asta trebuie să afle investigatorii cazului: Naia Thulin şi Mark Hess. Naia este detectiv la serviciul de investigaţii criminale din Copenhaga, iar Hess este dat afară disciplinar de la Europol.  Ambii sunt foarte buni detectivi, doi oameni enigmatici, singuratici, ambii ascunzâd răni pe care încearcă să le vindece dedicându-se muncii. Ei vor trebui să elucideze aceste crime, să deslușească hățișul anchetei, care devine tot mai întortocheată și care pare a duce, de fiecare dată, nicăieri. Li se tot aruncă câte un indiciu, câte o pistă care, însă, de fiecare dată se dovedesc false.

Au de a face cu un criminal foarte inteligent care este mereu cu un pas înaintea lor. Acesta vânează femeile pe care el le consideră neglijente faţă de copiii lor, nevrednice de a fi mame. Oricare mamă poate fi în pericol.

În acelaşi timp, Rosa şi soţul său se agaţă din nou de speranţa că fiica lor ar putea fi în viaţă. Pot ei spera la o asemenea minune? Şi ce legătură poate avea un copil nevinovat cu aceste crime îngrozitoare?

Toată acţiunea se desfăşoară în atmosfera rece şi întunecată, specifică cărţilor scrise de autorii nordici, amplificând toate stările şi subiectele atinse în poveste – abuzul, pedofilia, traume de tot felul. Suspansul şi intriga cresc cu fiecare pagină, scriitura genială si complexă făcând din Omul de castane o carte de excepţie care nu mai poate fi lăsată din mână. Abundentă în detalii, ne bagă totuşi de fiecare dată în ceaţă, fiind foarte greu să ghicim ceva, cât de cât aproape de adevăr. De asemenea, iscusinţa si flerul detectivilor, care vin cu noi piste chiar când am crede că au ajuns într-un punct mort, fac din acest thriller unul extrem de bine gândit şi instrumentat. 

Mi-a plăcut foarte mult Omul de castane, o carte impresionantă, marcantă, foarte bine scrisă. O poveste despre traumele copilăriei, despre răzbunare, ură, o analiză psihologică a celor mai întunecate colţuri ale minţii umane.  Ulterior am văzut şi filmul care este la fel de bun şi care transmite la fel ca şi cartea, emoţii şi stări profunde care  ne duc până în cele mai îndepărtate colţuri ale minţii şi sufletului personajelor. Dacă, încă nu ați citit cartea, trebuie să o faceți!

27 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

%d blogeri au apreciat: